preacurata (Dicționaru limbii românești, 1939)preacuráta adj. f. (după vsl.
prĭečista). Precista, Maĭca Domnuluĭ, imaculata fecĭoară. – Se scrie și
prea curata și
prea-curata.preacurata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Preacuráta s. propriu
f.,
g.-d. Preacuráteipreacurata (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Preacurata f. imaculata Fecioară. [Modelat după slavicul
Precista].