preacurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat,
f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. –
Prea +
curat.preacurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preacurát adj. m.,
pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte