preabun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (
Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat,
m. art.) Dumnezeu. –
Prea +
bun.preabun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preabún (
înv.)
adj. m.,
pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne