prețios - explicat in DEX

prețios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult. 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso.

prețios (Dicționar de neologisme, 1986)
PREȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Cu preț, cu valoare mare; scump. 2. (Fig.) De un mare rafinament; afectat. ♦ (s.f.) Femeie afectată în vorbire și în purtări. [Cf. fr. précieux, it. prezioso, lat. pretiosus].

prețios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PREȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care reprezintă o valoare; scump. 2. (despre stil, limbaj, oameni) de un rafinament exagerat, lipsit de naturalețe; pedant, pretențios, afectat. (< fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso)

prețios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prețiós, -oásă adj. (lat. pretiosus). Scump, de mare preț: haĭne prețioase. Fig. Foarte ĭubit: un amic prețios. Foarte folositor: un amic, un timp prețios. Afectat ca să pară nobil (fr. précieux): stil prețios. S. f. (fr. précieuse). Femeĭe afectată în vorbă și manieră ca să pară nobilă: Molière a ridiculizat prețioasele. S. n. Modu de a vorbi și de a se purta al prețioaselor. Adv. Ca prețioasele: a scrie prețios. Metale prețioase (saŭ nobile), auru, platina, și argintu. Petre [!] prețioase (saŭ scumpe), geme, (diamante, rubine, topaze ș. a.).

prețios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse

prețios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prețios a. 1. de mare preț: calitate prețioasă; 2. fig. scump: amiciția voastră ne e prețioasă. [Lat. PRETIOSUS].