prețăluitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PREȚĂLUITÓR,prețăluitori, s. m. (Înv. și pop.) Prețuitor. [Pr.: -lu-i-] – Prețălui + suf. -tor.
prețăluitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prețăluitór (înv., pop.) (-lu-i-) s. m., pl. prețăluitóri