pravoslavnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj.,
s. m. și
f. (
Înv. și
pop.)
1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊
Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă.
2. S. m. și
f.,
adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă;
p. gener. (om) credincios, smerit. – Din
sl. pravoslavĩnŭ.pravoslavnic (Dicționaru limbii românești, 1939)pravoslávnic, -ă adj. (vsl.
pravo-slavĭnŭ, d.
pravo, drept, și
slava, glorie, slavă, opiniune; rus.
pravoslávnyĭ). Ortodox.
pravoslavnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pravoslávnic (
înv.,
pop.)
adj. m.,
s. m.,
pl. pravoslávnici; adj. f.,
s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnicepravoslavnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pravoslavnic a. și m. ortodox:
Pravoslavnica Mărturisire a lui Petre Movilă. [Slav. PRAVOSLAVĬNŬ, lit. de dreaptă opiniune].