pravilnicesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (
Înv.) Pravilnic. –
Pravilnic +
suf. -esc.pravilnicesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pravilnicésc (
înv.)
adj. m.,
f. pravilniceáscă; pl. m. și
f. pravilnicéștipravilnicesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pravilnicesc a. ce ține de pravilă sau lege:
Pravilniceasca Condică a Domnului Alex. Ipsilant Voievod.