pravilnic - explicat in DEX

pravilnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik.

pravilnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pravílnic, pravílnică, pravílnici, pravílnice, adj. (înv.) 1. aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. 2. major.

pravilnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
pravílnic, -ă adj. (vsl. pravilĭnikŭ, regulă; rus. pravilnyĭ, regular, just). Vechĭ. Conform pravileĭ, legal: dobîndă pravilnică. – Și pravilnicesc. Și -veln-.

pravilnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice

pravilnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pravilnic a. legal: dobândă pravilnică. [Slav. PRAVILĬNIKŬ].