pravilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÁVILĂ, pravile, s. f. (
Înv.)
1. Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊
Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept.
Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊
Expr. A pune (sau
a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii;
p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊
Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian.
2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă.
3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [
Pl. și:
pravili] – Din
sl. pravilo.