prăvăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦
Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦
Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦
Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦
Tranz. A arunca; a azvârli.
2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se porni cu violență.
3. Tranz. și
refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din
bg. provalja, scr. provaliti.