prat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prat,
praturi, s.n. (reg.)
1. fâneață (naturală).
2. livadă.
prat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prat s. m. – Fîneață. Cuvînt citat în vechile dicționare și pe care Pușcariu 1369 și REW 6732 îl indică drept reprezentant al
lat. pratum. Trebuie să fi fost creat de autorii latiniști din
sec. XIX (chiar Pușcariu declara că nu cunoaște cuvîntul). –
Der. Pratar, s. m. (luna mai), pare și el o creație artificială, după
fr. prairial.prat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRAT, praturi, s. n. (
Reg.) Câmpie pe care se lasă iarba să crească pentru cosit; fâneață. –
Lat. lit. pratum.prat (Dicționaru limbii românești, 1939)*prat n., pl.
urĭ (lat.
pratum, pajiște; it.
prato, pv.
prat, fr.
pré, sp. pg.
prado).
Rar. Ceair.
Lintea pratuluĭ, măzăriche (
lathýrus pratensis).
prat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prat n. livede:
lintea pratului, un fel de mazăre. [Lat. PRATUM].