praj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRAJ s. m. v. praz.praj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRAJĀPATI („stăpânul făpturilor”), zeu indian. În vedism, diriguitorul universal al creației; în teologia brahmanismului, creatorul care produce Universul prin sacrificarea propriei sale ființe, acel sacrificiu punând în mișcare roata timpului. Mai târziu,
p. ext. pluralului comun, s-au numit
p. strămoșii neamului omenesc, fiii spirituali ai lui Brahma, înțelepții primordiali.
praj (Dicționaru limbii românești, 1939)praj, V.
praz.