practicism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRACTICÍSM s. n. Înclinare (exagerată) spre activitatea practică. ♦ Simț, spirit practic. –
Practică +
suf. -ism.practicism (Dicționar de neologisme, 1986)PRACTICÍSM s.n. Predilecție spre activitatea practică, neglijând teoria și principiile; lipsă de principialitate. [< germ.
Praktizismus].
practicism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRACTICÍSM s. n. predilecție spre activitatea practică. ◊ simț, spirit practic. (< rus.
prakticizm, germ.
Praktizismus)
practicism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)practicísm s. n.