practicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRACTICÁRE, practicări, s. f. Acțiunea de
a practica și rezultatul ei; practică. –
V. practica.practicare (Dicționar de neologisme, 1986)PRACTICÁRE s.f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; folosire, aplicare. [<
practica].
practicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)practicáre s. f.,
g.-d. art. practicắrii