practicant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și
f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din
germ. Praktikant.