prăznicar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prăznicár, prăznicáre, s.n.
1. (înv. și reg.) icoană pe care o sărută credincioșii când merg la altar și când ies din biserică, înaintea miruitului.
2. (înv.: în forma:
prăznicer) carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericești.
prăznicar (Dicționaru limbii românești, 1939)prăznicár n., pl.
e (d.
praznic).
Trans. Tabloŭ istoric bisericesc p. marile praznice (sărbătorĭ).
prăznicar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRĂZNICÁR (‹
praznic)
s. n. 1. Icoană reprezentând praznicele împărătești care face parte din iconostas, mai ales alcătuind o friză deasupra registrului împărătesc.
2. Icoană de mici dimensiuni, cu două fețe mobile, care se pun pe analoghion, schimbându-se în funcție de praznicele împărătești.
3. Carte bisericească conținând slujbele diferitelor sărbători sau praznice.