poțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POȚIÚNE, poțiuni, s. f. Nume generic dat medicamentelor lichide care se iau (în doze mici) pe cale bucală. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. potion, lat. potio, -onis.poțiune (Dicționar de neologisme, 1986)POȚIÚNE s.f. Medicament lichid care se ia în doze mici pe cale bucală. [Pron.
-ți-u-. / cf. fr.
potion, lat.
potio].
poțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)POȚIÚNE s. f. medicament lichid care se ia în doze mici pe cale bucală. (< fr.
potion, lat.
potio)
poțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*poțiúne f. (lat.
pótio, -ónis, acțiunea de a bea, băutură, din răd.
pot, de unde vine și
potabil, potir și
adăpoĭ).
Med. Medicament intern lichid.
poțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poțiúne (-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. poțiúnii; pl. poțiúni