poznaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POZNÁȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (
Pop. și
fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hăzos, amuzant. ♦ (Adverbial) în mod interesant, amuzant, nostim.
2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. –
Poznă +
suf. -aș.poznaș (Dicționaru limbii românești, 1939)poznáș, -ă adj. (d.
poznă). Care face pozne, ghiduș, glumeț, comic. Care poate oferi surprize neplăcute:
încet cu acest cal, că-ĭ cam poznaș. – Și
poznít (est).
poznaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poznáș (
pop.,
fam.)
adj. m.,
pl. poznáși; f. poznáșă, art. poznáșa, pl. poznáșepoznaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poznaș a. și m. Mold.
1. păcăliciu, caraghios:
poznașa asta de lume AL.
2. care joacă feste altuia.