pozitroniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POZITRÓNIU s. n. (
Fiz.) Formație instabilă formata dintr-un electron și un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. – Din
fr.,
engl. positronium.pozitroniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)POZITRÓNIU s. n. asociație a unui electron cu un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. (< fr., engl.
positronium)
pozitroniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POZITRÓNIU (‹
fr.,
engl. {i})
s. n. (
FIZ.) Formație instabilă, alcătuită dintr-un electron și un pozitron, care formează un sistem similar cu atomul de hidrogen, în care pozitronul ține loc de proton, având o durată mai mică de 10
-7 s; a fost descoperit în 1951.
pozitroniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pozitróniu (formație alcătuită dintr-un electron și un pozitron) [
niu pron. niu]
(-zi-tro-) s. n.,
art. pozitróniul