pozitivist - explicat in DEX

pozitivist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POZITIVÍST, -Ă, pozitiviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pozitivismului. 2. Adj. Care aparține pozitivismului, care se referă la pozitivism, specific pozitivismului. ♦ (Rar) Realist. – Din fr. positiviste.

pozitivist (Dicționar de neologisme, 1986)
POZITIVÍST, -Ă adj. Referitor la pozitivism. // s.m. și f. Adept al pozitivismului. [Cf. fr. positiviste].

pozitivist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
POZITIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pozitivismului. (< fr. positiviste)

pozitivist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pozitivíst, -ă s. (d. pozitiv). Adept al pozitivizmului [!]: Littré a fost pozitivist. Fig. Ĭubitor de materie, de foloase materiale. Adj. O teorie pozitivistă.

pozitivist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pozitivíst adj. m., s. m., pl. pozitivíști; adj. f., s. f. pozitivístă, pl. pozitivíste

pozitivist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pozitivist m. partizan al pozitivismului.