potcovar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTCOVÁR, potcovari, s. m. Meseriaș care face potcoave și potcovește animalele de tracțiune. –
Potcoavă +
suf. -ar.potcovar (Dicționaru limbii românești, 1939)potcovár m. (d.
potcoavă). Acela care potcovește.
potcovar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potcovár s. m.,
pl. potcováripotcovar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)potcovar m. cel ce potcovește.