postulat - explicat in DEX

postulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POSTULÁT, postulate, s. n. Adevăr fundamental care apare ca evident și care nu are nevoie să fie demonstrat; principiu de bază, normă. ♦ Enunț logic considerat primul într-un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum.

postulat (Dicționar de neologisme, 1986)
POSTULÁT s.n. 1. Adevăr fundamental, presupus indemonstrabil, luat ca o cerință în vederea întemeierii altor enunțuri. 2. (Mat.) Principiu recunoscut ca adevărat fără demonstrație. [Pl. -te, -turi, var. postulatum s.n. / cf. fr. postulat, lat. postulatum].

postulat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
POSTULÁT s. n. 1. enunț exprimând un adevăr fundamental, care apare evident și nu are nevoie să fie demonstrat. ◊ axiomă, premisă. 2. (mat.) principiu recunoscut ca adevărat fără demonstrație. (< fr. postulat, lat. postulatum)

postulat
POSTULÁT, -Ă, postulați, -te, adj. v. POSTULA. – [DEX '98]

postulat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*postulát n., pl. e (lat. postulatum, lucru cerut). Log. Propunere cerută să fie admisă ca adevărată fără a o demonstra, principiŭ prin care trebuĭe să fie admis p. a stabili o demonstrațiune.

postulat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
POSTULÁT (‹ fr., lat.) s. n. (LOG.) Propoziție pe care o acceptăm, deși ea nu este nici evidentă, nici demonstrabilă, ca principiu în derivarea enunțurilor ulterioare într-un sistem deductiv sau în desfășurarea unei acțiuni; opus axiomei, concepută ca propoziție evidentă. ◊ Postulatele rațiunii practice = (la Kant) teze ale filozofiei clasice care, fiind metafizice, nu pot fi demonstrate prin rațiunea teoretică, dar fără de care ar fi imposibilă viața morală, astfel încât ele sunt presupuse de rațiunea practică ori conștiința morală; existența lui Dumnezeu, libertatea voinței umane, nemurirea sufletului. ♦ (În limbajul curent) Axiomă, premisă. ♦ (MAT.) Principiu recunoscut ca adevărat, de la care de pleacă într-o demonstrație (ex. p. lui Euclid).

postulat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
postulát s. n., pl. postuláte

postulat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
postulat n. Filoz. ceeace se consideră ca fapt recunoscut și care n’are nevoie de a fi discutat și probat.