postbelic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTBÉLIC, -Ă, postbelici, -ce, adj. Privitor la perioada de după un război, care aparține acestei perioade. –
Post1- +
belic (rar „de război” <
lat.).
postbelic (Dicționar de neologisme, 1986)POSTBÉLIC, -Ă adj. De după război. [Cf. lat.
post – după,
bellum – război].
postbelic (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTBÉLIC, -Ă adj. de după război. (< it.
postbellico)
postbelic (Dicționaru limbii românești, 1939)*postbélic, -ă adj. (
post- și
belic). De după războĭu din 1911-18:
chirie postbelică. V.
anteb-.postbelic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postbélic (post-be-) adj. m.,
pl. postbélici; f. postbélică, pl. postbélicepostbelic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)postbelic a. care datează după războiul mondial (1914-1918).