pospăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire; a presăra. ♦
Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din
sl. posypati.