pospăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSPĂIÁLĂ, pospăieli, s. f. Faptul de
a pospăi; (
concr.) înveliș sau strat subțire dintr-o materie care acoperă un obiect;
fig. lustru înșelător, aparență, spoială, superficialitate. [
Pr.:
-pă-ia-] –
Pospăi +
suf. -eală.pospăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pospăiálă (rar)
s. f.,
g.-d. art. pospăiélii; pl. pospăiélipospăĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)pospăĭálă f., pl.
elĭ. Strat supțire [!] de praf presărat.
Fig. Spoĭală, lustru înșelător:
o pospăĭală de cultură.