posmăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSMĂGÍ, posmăgesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. A presăra cu posmag o bucată de carne (înainte de a o frige).
2. Refl. A se usca ca un posmag. ♦ (Despre plante) A se ofili, a se veșteji. – Din
posmag.posmăgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)posmăgí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. posmăgésc, imperf. 3
sg. posmăgeá; conj. prez. 3
să posmăgeáscăposmăgì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)posmăgì v. a se usca:
ce mi te ai posmăgit așa ? ISP. [Lit. a se usca ca un pesmet].