porțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORȚIÚNE s. f. v. porție.porțiune (Dicționar de neologisme, 1986)PORȚIÚNE s.f. Parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson; sector. [Var.
porție s.f. / < fr.
portion, lat.
portio].
porțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORȚIÚNE s. f. elem. porție/
porțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*porțiúne f. (lat.
pórtio, -ónis; fr.
portion). Parte, bucată:
porțiunile uneĭ moștenirĭ. Cantitatea determinată de nutriment:
la acest restaurant porțiunea costă puțin. – Maĭ des (fam. și pop.)
pórție, (rut. rus.
pórciĭa).
porțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porțiúne (bucată, segment)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. porțiúnii; pl. porțiúniporțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porți(un)e f.
1. partea dintr´un tot;
2. cantitatea determinată dintr’un nutriment.