porție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓRȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment, destinată a fi utilizată dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp.
2. (Mai ales în forma
porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [
Var.:
porțiúne s. f.] – Din
fr. portion.porție (Dicționar de neologisme, 1986)PÓRȚIE s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o mâncare, dintr-un material etc.
2. V.
porțiune. [Gen.
-iei. / cf. fr.
portion, lat.
portio].
porție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÓRȚIE/PORȚIUNE s. f. 1. cantitate determinată, dintr-un aliment, material etc. 2. parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson. (< fr.
portion, lat.
portio, germ.
Portion)
porție (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pórție (pórții), s. f. – Rație, cotă, cotă-parte. –
Var. porțiune. Fr. portion, it. porzione. Este dubletul lui
porție, s. f. (
Trans.,
Olt., impozit, contribuție);
der. porțieș, s. m. (
Maram., birnic).
porție (Dicționar de argou al limbii române, 2007)porție, porții s. f. (intl.) condamnare penală.
porție (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pórție, porții, s.f. –
1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALR 1971: 420). Dare, arunc (Bud 1908): „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria 2004: 1.125).
2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot (Gh. Pop 1971: 90). – Lat. portio, -onis (MDA).
porție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pórție (cantitate determinată)
(-ți-e) s. f.,
art. pórția (-ți-a), g.-d. art. pórției; pl. pórții, art. pórțiile (-ți-i-)