porunceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORUNCEÁLĂ s. f. (
Pop.; în
loc. adj. și adv.)
De (sau
pe, după) porunceală =
a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța;
p. ext. (făcut) în silă, de mântuială;
b) de (sau pe, după) comandă. [
Var.: (
reg.)
poronceálă s. f.] –
Porunci +
suf. -eală.