porumbiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORUMBÍȚĂ, porumbițe, s. f. Femela porumbelului (
I 1); porumbă
2, hulubiță. ♦ Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie iubită. –
Porumb +
suf. -iță.porumbiță (Dicționaru limbii românești, 1939)porumbíță f., pl.
e (d.
porumb, o pasăre). Femeia porumbuluĭ.
Fig. Epitet de amor uneĭ femeĭ. – În Ban.
porumbícă, pl.
ele.porumbiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porumbíță s. f.,
g.-d. art. porumbíței; pl. porumbíțeporumbiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porumbiță f. femeiușca porumbelului.