porumbac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORUMBÁC, -Ă, porumbaci, -ce, adj.,
s. m. I. Adj. (
Pop.; despre păsări sau despre penele lor; adesea substantivat) Pestriț.
II. S. m. Fluture mare de noapte, cu aripile din față galbene cu dungi cafenii și cu cele dindărăt multicolore (
Sphinx euphorbiae). –
Porumb +
suf. -ac.porumbac (Dicționaru limbii românești, 1939)porumbác, -ă adj. (d.
porumb, o pasăre). Cenușiŭ închis cu cenușiŭ deschis, așa în cît [!] dă aspectu solzilor vorbind de penele găinilor, cocoșilor și ulilor.
porumbac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!porumbác1 adj. m.,
pl. porumbáci; f. porumbácă, pl. porumbáceporumbac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porumbác2 (fluture)
s. m.,
pl. porumbáciporumbac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porumbac a.
1. cenușiu, sur-roșatic (cocoș, cal);
2. negru-albăstriu (ca gușa porumbului). ║ m.
fam. țigan.