porumbărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORUMBĂRÍE, porumbării, s. f. 1. (
Reg.) Porumbar
2 (
I 1).
2. (
Reg.) Porumbar
2 (
I 2).
3. Crescătorie de porumbei (
I 1). –
Porumb +
suf. -ărie.porumbărie (Dicționaru limbii românești, 1939)porumbăríe f. (d.
porumb). Mare mulțime de porumbĭ. Cotineața porumbilor, care de ordinar e țuguĭată orĭ pusă în vîrfu unuĭ stîlp.
Fig. Fam. Casă prea țuguĭată și situată prea sus.
porumbărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porumbăríe s. f.,
art. porumbăría, g.-d. art. porumbăríei; pl. porumbăríi, art. porumbăríileporumbărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porumbărie f.
1. mulți porumbei la un loc;
2. porumbar:
porumbii din porumbărie.