portiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTÍȚĂ, portițe, s. f. Diminutiv al lui
poartă. ◊
Expr. Portiță de scăpare = posibilitate de a scăpa dintr-o situație dificilă. –
Poartă +
suf. -iță.portiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portíță s. f.,
g.-d. art. portíței; pl. portíțe