anafilaxie (Dicționaru limbii românești, 1939)*anafilaxíe f. (vgr.
aná, înapoĭ, ĭarăș [!], și
filaxie ca' n
profilaxie). Mărirea sensibilitățiĭ față de o otravă saŭ de o albumina pin [!] reinjecțiunea aceasteĭ [!] otrăvĭ saŭ albumine. (Descoperată [!] de Richet și Portier la 1902).