poroinic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORÓINIC, poroinici, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee din familia orhideelor, cu tuberculi, cu frunze oblonge, lucitoare, cu flori mari, plăcut mirositoare, grupate într-un spic și care cresc în păduri umede și umbroase
(Orchis). –
Et. nec.poroinic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)poróinic (poróinici), s. m. – Specie de orhidee (Orchis speciosa, Orchis fusca). –
Var. porănic(i), poranic(i), puroinic. Probabil din
sl. pora „forță” cu
suf. -
nic (Cihac, II, 299), datorită întrebuințării tuberculilor săi ca fortificant,
cf. salep; v. și
poară, porav. Der. din
bg. poroi „torent” (Conev 45) sau din
roi (Scriban) este improbabilă. Formele cuvîntului arată o apropiere de
roi și
puroi.poroinic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!poróinic (-roi-) s. m.,
pl. poróiniciporoĭnic (Dicționaru limbii românești, 1939)poróĭnic m. (d.
roĭ ?).
Mold. O plantă din familia orchideelor din ale căreĭ tubércule se prepară
salepu (órchis). – Se numește și
poránic, untișor și
gemănariță.