poroboc(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) porobóc (-ci), s. m. – Copil. Sl. parobŭkŭ, cf. rut. parobok, pol. parobek. Înv., azi în Trans. – Der. porobocie, s. f. (pruncie).
poroboc(Dicționaru limbii românești, 1939) porobóc m. (dim. slav). L. V. Prunc.