porni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORNÍ, pornesc, vb. IV.
1. Intranz. și
refl. (Despre ființe) A pleca din locul în care se află, a se pune în mișcare, a se îndrepta spre ceva, a purcede;
p. ext. a merge. ◊
Expr. (
Intranz.)
A porni cu stângul = a nu avea succes într-o acțiune.
A porni cu dreptul = a izbuti într-o acțiune inițiată. ♦
Tranz. și
intranz. (Despre mijloace de locomoție sau obiecte care se deplasează) A (se) pune în mișcare. ♦ (Despre fenomene ale naturii) A începe să se dezlănțuie, să se desfășoare; a se declanșa, a se dezlănțui. ♦
Tranz. (Rar) A duce, a conduce.
2. Intranz. (Despre mașini, motoare etc.) A începe să funcționeze. ♦
Tranz. fact. A pune în funcțiune. ♦ (Despre acțiuni și manifestări ale oamenilor) A începe, a izbucni. ♦
Tranz. A face să înceapă o acțiune. ◊
Expr. A porni judecată (sau
proces etc.) = a intenta (cuiva) un proces, a da pe cineva în judecată.
3. Intranz. și
refl. (Despre oameni) A se apuca să facă ceva, a începe o acțiune de oarecare durată. ◊
Expr. (
Pop.;
intranz.)
A porni grea = a rămâne însărcinată. ♦ A avea tendința să..., a fi înclinat să...
4. Tranz. A îndemna pe cineva la un lucru; a-l determina să facă ceva; a stimula, a îmboldi. ♦ A întărâta, a ațâța, a înverșuna. – Din
sl. porinonti.porni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)porní (pornésc, pornít), vb. –
1. A mișca, a pune în mișcare. –
2. A se mișca, a se pune în mișcare. –
3. A începe, a iniția. –
4. A conduce, a comanda. –
5. A incita, a îndemna. –
6. A pleca. –
7. (
Refl.) A da frîu liber. –
Megl. părăiés, părăiri „a zbura”.
Sl. porinati „a îndemna” (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 318),
cf. sb.,
cr. prinuti „a îndemna”. Semantismul se explică plecînd de la sensul tranzitiv, de „a da apă la moară, a da frîu, a îndemna pentru a pune în mișcare”.
Der. din
gr. ἀπόρνυμαι (Diculescu,
Elementele, 493) pare îndoielnică. –
Der. porneală, s. f. (plecare, ieșire; început; mișcare);
pornit, adj. (plecat; început; aplicat, dispus; vehement, furios);
pornitură, s. f. (ieșire, deplasare; început; violență, avalanșă);
poarnă, s. f. (cascadă, cădere),
sec. XVIII, pare creație personală a lui Dosoftei. – Din
rom. provin
rut. purnjaty „a pășuna turma noaptea”,
rut. pornjala „a pășuna turma pe
pîrloage” (Candrea,
Elemente, 400).
porni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pornésc, imperf. 3
sg. porneá; conj. prez. 3
să porneáscăpornì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pornì v.
1. a pune în mișcare:
a porni moara; 2. a expedia:
l´a pornit; 3. a pleca, a purcede:
trenul a pornit; 4. a începe ceva:
când pornesc toți să vorbească PANN;
5. a da năvală, a se repezi:
s’a pornit; 6. Jur. a intenta un proces:
femeia nu poate porni judecată fără autorizațiunea bărbatului ei. [Slav. PORINÕTI, a împinge].