porfirogenet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORFIROGENÉT, -Ă, porfirogeneți, -te, s. m. și
f. (De obicei
art.) Titlu atribuit principilor bizantini născuți în timpul domniei tatălui lor. – Din
ngr. porfiroghénetos „născut în purpură”.
porfirogenet (Dicționar de neologisme, 1986)PORFIROGENÉT s.m. Nume dat principilor bizantini născuți în timpul domniei tatălui lor. [< fr.
pophyrogénète, gr.
porphyrogenetos – născut în purpură].
porfirogenet (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORFIROGENÉT, -Ă s. m. f. titlu dar principilor bizantini născuți în timpul domniei tatălui lor. (< fr.
porphyrogénète, gr.
porphyrogenetos)
porfirogenet (Dicționaru limbii românești, 1939)*porfirogenét, -ă adj. (vgr.
porphyrogénnetos, născut în purpură). Epitet care se dădea copiilor împăraților bizantinĭ născuțĭ în timpu domniiĭ tatăluĭ lor:
Constantin Porfirogenetu.porfirogenet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porfirogenét s. m.,
pl. porfirogenéți