porfiră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORFÍRĂ1, porfire, s. f. (
Înv.) Purpură. – Din
ngr. porfíra.porfiră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORFÍRĂ2 s. f. v. porfir.porfiră (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)porfíră,
porfíre, s.f. (înv.)
1. purpură (pentru veșminte); veșmânt făcut din purpură.
2. (fig.) putere politică supremă a suveranului; stăpânire, conducere, guvernare.
3. (înv. și pop.) varietate de vin roșu deschis.
4. varietate de struguri cu boabe roșietice.
5. culoare purpurie.
porfiră (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORFÍRĂ s. f. cameră a palatului imperial bizantin, lambrisată cu marmură roșie, unde împărătesele dădeau naștere copiilor lor. (< fr.
porphyre)
porfiră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)porfíră (porfíre), s. f. –
1. (Înv.) Purpură. –
2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul
sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin
fr. porphyre. Este dubletul lui
porfir (
var. profiriu),
adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din
ngr. προφύρα;
profiră (
var. prohiră),
s. f. (varietate de struguri).
porfiră (Dicționaru limbii românești, 1939)1) porfíră f., pl.
e (ngr.
porfýra, vgr.
porphyra; vsl. rus.
porfiru. V.
profir).
Vechĭ. Purpură.
porfiră (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *porfíră, V.
porfir.porfiră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porfíră (purpură) (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. porfírei; pl. porfíreporfiră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porfiră f.
1. purpură:
îmbrăcați în porfirâ împărătească CR.;
2. de coloarea porfirei:
chipu-i e crin, porfiră GR. AL. [Gr. mod.].