porfir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORFÍR, porfire, s. n. Rocă vulcanică dură, formată din cristale mari de feldspat, cuarț etc. înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă. [
Var.: (
reg.)
porfíră s. f.] – Din
ngr. porfirítis, fr. porphyre.porfir (Dicționar de neologisme, 1986)PORFÍR s.n. Rocă vulcanică cristalină foarte dură, formată din feldspat. [< fr.
porphyre, cf. gr.
porphyra – purpură].
porfir (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORFÍR1 s. n. rocă magmatică efuzivă asemănătoare granitului, formată din ostoză, cuarț, mică și hornblendă. (< gr.
porphyr, fr.
porphyre)
porfir (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORFIR2(O)- elem. „purpură”. (< fr.
porphyr/o/-, cf.
gr. porphyra)
porfir (Dicționaru limbii românești, 1939)*porfír n., pl.
urĭ (fr.
porphyre, d. it.
pórfiro și
pórfido, d. ngr.
porfyros, care vine d. vgr.
porphyrites, porfir; lat.
porphyrites. V.
profir).
Min. Un fel de marmură [!] foarte dură roșie saŭ verde și pătată. – În Trans.
porfiră, fem. după
porfiră 1 saŭ sîrb.
porfira.porfir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porfír (rocă)
s. n., (feluri)
pl. porfíreporfir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porfir n.
1. stâncă roșie, pestriță;
2. piatră bazaltică foarte dură, roșie sau neagră:
în havuzul de porfir BOL.