poreclire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PORECLÍRE,porecliri, s. f. Faptul de a porecli. – V. porecli.
poreclire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) poreclíre(-re-cli-) s. f., g.-d. art. poreclírii; pl. poreclíri