porecli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORECLÍ, poreclesc, vb. IV.
Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (
1).
2. (
Înv. și
reg.) A da cuiva un nume; a numi. [
Var.: (
reg.)
poroclí vb. IV] – Din
poreclă.porecli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poreclí (a ~) (-re-cli) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. poreclésc, imperf. 3
sg. porecleá; conj. prez. 3
să porecleáscăporeclì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poreclì v. a da o poreclă.