poreclă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORÉCLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale.
2. (
Înv. și
reg.) Nume de familie. [
Var.: (
reg.)
polícră, poríclă s. f.] – Din
sl. poreklo.