porcușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORCUȘÓR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui
porc; porculeț.
2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete negricioase pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele din regiunile de dealuri sau de șes
(Gobio gobio). –
Porc +
suf. -ușor.porcușor (Dicționaru limbii românești, 1939)porcușór m. Porc mic (dar nu purcel). Un mic pește de rîŭ numit și
petroșel (
cyprinus albúrnus). Porcăraș.
porcușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porcușór s. m.,
pl. porcușóriporcușor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porcușor m. peștișor vânăt cu gura cam lătăreață, petrece în apele nămoloase
(Cyprinus alburnus).