porțelan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORȚELÁN, (
2)
porțelanuri, s. n. 1. Material ceramic alb și translucid obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de cuarț, de caolin și de feldspat împreună cu adaosuri de alți componenți, folosit la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative.
2. Obiect făcut din porțelan (
1). [
Var.: (rar)
porcelán s. n.] – Din
germ. Porzellan.porțelan (Dicționar de neologisme, 1986)PORȚELÁN s.n. 1. Material ceramic, vitrifiant și translucid, de culoare albă, obținut prin arderea unei paste de caolin, cuarț și feldspat.
2. Obiect, vas fabricat din acest material. [Var.
porcelan s.n. / < germ.
Porzellan, cf. fr.
porcelaine, it.
porcellana].
porțelan (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORȚELÁN s. n. produs ceramic, vitrifiant și translucid, alb, prin arderea unei paste de caolin, cuarț și feldspat. ◊ obiect, vas fabricat din porțelan (1). (< germ.
Porzellan)
porțelan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)porțelán (porțelánuri), s. n. – Material ceramic, translucid,
alb. –
Var. porțolan. Mr. purțilane. It. porcellana, prin intermediul
ngr. πορτσελάνα sau din
germ. Porzellan. Pentru
var.,
cf. sb. porculan.porțelan (Dicționaru limbii românești, 1939)porțelán n., pl.
urĭ (germ.
porzellan, d. it.
porcellana, care vine d. pg.
porcelana, numele unor melcĭ foarte frumoșĭ aplicat porțelanuluĭ chinezesc, adus de Portughejĭ în Eŭropa. It.
porcella, purcea și numele acelor melcĭ). Un fel de argilă albă translucidă din care se fac farfuriĭ, ceștĭ ș. a. – Vulg.
porțolan (sîrb.
porculan). – Porțelanu se distinge de cele-lalte produse ceramice, și maĭ ales de faĭanță, pin [!] transluciditate și vitrificațiune. El se obține pin arderea uneĭ argile albe speciale,
kaolinu, (produs din descompunerea feldspatuluĭ), ale căruĭ principale zăcăminte se află în China, Japonia, Saxonia și Francia (lîngă Limoges). Kaolinuluĭ, spălat și curățat cu îngrijire, i se dă forma dorită, și pe urmă se supune uneĭ prime acțiunĭ a foculuĭ. Apoĭ i se dă un smalț particular și, în fine, se arde bine în cuptor. După aceasta poate fi ornat cu diverse colorĭ [!] vitrificabile și ars a treĭa oară ca să i se lipească colorile pe tot-de-a-una. E renumită fabrica de porțelan de la Sèvres, lîngă Paris.
porțelan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PORȚELÁN (‹
germ.,
it.)
s. n. Material ceramic vitrifiat, translucid, alb, glazurat, obținut prin arderea la temperaturi de 1.250-1.450ºC a unui amestec de caolin, feldspat și cuarț, la care se adaugă steatit, corindon, pigmenți coloranți organici etc. pentru a-i conferi proprietăți speciale; este folosit la confecționarea izolatoarelor electrice, a vaselor de laborator, a unor obiecte tehnico-sanitare, de uz casnic, a veselei etc. Din
p. se execută variate obiecte de artă, putând fi modelat și colorat prin smălțuire, decalcomanie, pictare etc.
P. a fost obținut pentru prima oară în China, în timpul dinastiei Tang (618-907), cunoscând o mare dezvoltare în timpul dinastiei Yuan (1279-1368). În Europa, după mai multe încercări și imitații, secretul
p. veritabil a fost descoperit în
c. 1707, în Saxonia, de J.F. Böttger și E.W. von Tschirnhaus. ♦ Obiect făcut din materialul descris mai sus.
porțelan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porțelán s. n., (obiecte, sorturi)
pl. porțelánuriporțelan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porțelan n.
1. olărie albă foarte fină, compusă mai ales din caolin;
2. vas de porțelan;
3. un fel de scoică univalvă foarte lucitoare.