por (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee.
2. Orificiu în membrana primară al celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive.
3. Gol de mici dimensiuni în masa unui corp solid sau a unui agregat de substanțe solide. – Din
fr. pore, lat. porus.por (Dicționar de neologisme, 1986)POR s.m. 1. Mică deschizătură a pielii, prin care se elimină sudoarea. ♦ Orificiu la unele animale și plante inferioare (rime, pești, ciuperci etc.).
2. Mic gol, gaură mică în masa unui corp solid. [< fr.
pore, cf. gr.
poros – trecere].
por (Marele dicționar de neologisme, 2000)POR1 s. m. 1. mic orificiu al pielii, prin care se elimină sudoarea. 2. orificiu la unele animale și plante inferioare. 3. mic gol în masa unui corp solid. (< fr.
pore, lat.
porus, gr.
poros)
por (Marele dicționar de neologisme, 2000)POR2(O), -PÓR/PORI- elem. „por, orificiu, canal”. (< fr.
por/o/-, -pore, pori-, cf.
lat. porus, gr.
poros)
por (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)por (póri), s. m. –
1. Praz (Allium porrum). –
2. Usturoi sălbatic (Allium scordoprasum, Allium ascalonicum). –
Var. pur. Lat. pǒrrus (Pușcariu 1352; REW 6670). Uz popular, se folosește în Dîmbovița și este în mod sigur cuvînt moștenit.
por (Dicționaru limbii românești, 1939)1) por m. V.
pur 1.por (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *por m. (lat.
porus, d. vgr.
póros, trecere). Interstițiŭ aproape invizibil în pele [!], în scoarța arborilor și´n altele:
sudoarea ĭese pin [!] porĭ.por (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)por s. m.,
pl. poripor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)por m.
1. interstiții ce separă moleculele corpurilor;
2. deschizături mici în piele pe unde se transpiră.