popri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPRÍ, popresc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Pop.) A împiedica, a interzice, a opri.
2. (
Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta.
3. (
Jur.) A face o poprire. – Din
sl. poprĕti.popri (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)poprí (poprésc, poprít), vb. –
1. A reține, a opri. –
2. A interzice. –
3. A confisca, a sechestra. –
4. (
Mold.) A sprijini, a propti, a rezema. –
Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac, II, 229),
cf. opri. –
Der. popreală (
var. prop(r)eală),
s. f. (oprire; detenție, arest; prohibiție);
popritoare (
var. propritoare),
s. f. (pană, piedică; proptea, reazem);
popriște (
var. păpriște),
s. f. (stadiu, măsură de distanță), din
sl. poprište „drum”,
sec. XVII,
înv.popri (Dicționar de argou al limbii române, 2007)popri, popresc v. t. (pop.) a aresta, a închide
popri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poprí (a ~) (
pop.)
(po-pri) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. poprésc, imperf. 3
sg. popreá; conj. prez. 3
să popreáscăpoprì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poprì v. V.
oprì: un rîu ce nu se poate popri din curgerea lui. [Slav. POPRIETI, a sprijini].