poponeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPONÉȚ1, poponeți, s. m. (
Reg.)
1. Șoarece de câmp; șoarece de pădure. ◊
Expr. (Adverbial)
A sta (sau
a rămâne etc.)
poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții.
A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva).
A sări poponeț = a sări dintr-o dată (cu vorba), a sări tam-nisam.
2. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (
2), popândeț (
2). [
Var.:
poponéte s. m.] –
Et. nec.