popincă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÍNCĂ, popinci, s. f. Numele a două specii de ciuperci comestibile
(Pholiota mutabilis și
Pluteus cervinus). –
Pop1 +
suf. -incă.popincă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)popíncă, popínci, s.f. (reg.)
1. (la pl.) specii de ciuperci comestibile.
2. (la pl.) ghebe.
3. (la pl.) burete de casă.
popincă (Dicționaru limbii românești, 1939)popíncă, V.
popenchĭ.popincă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popíncă s. f.,
g.-d. popíncii; pl. popínci