popime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÍME s. f. (
Pop. și
fam.; colectiv) Mulțime de popi (
1); preoțime. –
Popă +
suf. -ime.popime (Dicționaru limbii românești, 1939)popíme f. (d.
popă).
Fam. saŭ iron. Preuțime [!].
popime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popíme (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. popímiipopime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)popime f. mulțime de popi.